Și cum toate lucrurile au și un sfârșit, așa și tabăra noastră se apropie cu pași repezi de finalul pe care toți am fi vrut să vină cât mai târziu ...
Ne luăm rămas bun și încercăm să oprim în suflet cât mai multe crâmpeie de fericire și frumusețe ale plaiurilor pe care le-am parcurs cu sufletul la gură timp de o săptămână. Încărcăm fără vreun spor bagajele în autocar și, pleoștiți, pornim spre casă.
Drumul urmează sinuos meandrele șoselei, și, cu fiecare clipă ne apropiem mai mult de casă ...
Nu avem cum să nu facem un popas și să nu vizităm Mănăstirea Curtea de Argeș impunătoare și legendară.
După alte câteva ore de mers, autocarul ne lasă în aceeași parcare din care am plecat, parcare unde părinții sunt nerabdători să ne revadă dar noi ... noi suntem cu gândul dus departe, cutreierând plaiuri mehedințene arămii, simțind încă stropii binefăcători ai apelor lui Hercule și răcoare peșterilor străbătute.
Pe curând!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu