Tabără Baia de Aramă, ziua a VI-a

     Din păcate, ultima zi care am fi vrut să  vină cât mai târziu sosi și odată cu aburii dimineții începurăm și noi a mișca. Unii mai repede ... alții mai greoi. Fiecare simțeam un gol în suflet, o tristețe de nedescris; aerul curat, ospitalitatea gazdelor,  misterioasele locuri pe care abia începusem să le cutreierăm, joaca și relaxarea alături de prieteni, toate, peste puțin timp vor fi devenit amintiri ale unor clipe plăcute ...

      După ce, cu amărăciune în suflet, servim ultimul mic dejun și predăm camerele, ne pornim cu autocarul pe drumul spre casă. Nu mai întâi de a face o vizită la Peștera Muierii.

        Mergând pe drumul spre Horezu, în dreptul localității Poienari facem stânga și mergem 5 km până ajungem în Comuna Baia de Fier, de unde mai urcăm încă 3 km până la vestita peșteră ...

      ... așa ne întâmpină Baia de Fier ...

   Ajungem la capătul din amonte al peșterii, ne organizăm grupul și așteptăm să fim preluați de către unul dintre ghizii specializați ai peșterii ...

     După aproximativ 40' ieșim prin celălalt capăt al galeriei situat în aval.  Răcoarea constantă a peșterii, accentuată și de faptul că afară era foarte cald, fuse anulată de minunățiile din adâncuri cu forme care de care mai interesante, imaginația fiecăruia dintre noi putând găsi asemănări cu cele mai diverse făpturi ori lucruri, și de coridoarele de lungime considerabilă unde se putea merge doar pe vine, ca piticul!
     Recuperăm autocarul, mai bine zis ne recuperează el pe noi și ne continuăm drumul spre casă.  Mai facem o oprire la Horezu, unde ne luăm niște suveniruri și apoi direct prin Râmnicu Vâlcea și Curtea de Argeș, direct în Câmpulung (Muscel)   ...

    ... unde servim un dejun delicios!

  
    De aici, având pântecele pline ne urmăm drumul spre casă și, pe Dealul Mateiaș, ne oprim să vizităm Mausoleul de la Mateiaș dedicat eroilor din Primul Război Mondial.

      În interior vizionăm o dioramă ce ne evocă o scenă din timpul bătăliilor date în această zonă.

     Atenție maxima!  Tocmai ce intrăm în curbele și serpentinele din Culoarul Rucăr - Bran ..

Masivul Bucegi

Masivul Piatra Craiului

    ... drumul nostru trece pe la poalele Castelului Bran ...

Castelul Bran

  ... sus, în văzduhuri, alături de păsările cerului, un parapantist survola minunata zona a Branului.

      Aripile nopții ne ajung când urcăm spre Pasul Oituz. La fel și oboseala celor șase zile de tabără în care am învățat să fim o mare familie ...

    Amintirile întâmplărilor petrecute în această tabără ne vor aduce multe zâmbete de acum încolo tuturor! Cu mic, cu mare, am învățat să fim mai toleranți, am pus preț pe faptele și promisiunile făcute, am învățat să îi respectăm pe cei de lângă noi. Și asta, nu pentru faptul că am fi avut ceva de câștigat sau am fi urmărit ceva anume ci, pur și simplu, pentru că așa este firesc, normal și civilizat!

                                                                                                    ©   Dorin Bălănescu