marți, 20 martie 2012

Ținutul Neamțului - ultima zi


     A venit și ultima zi a excursiei noastre ... Cam devreme! Abia ne acomodasem cu noul mod de viață și ne adapatasem cât de cât locului. Ne simțeam mai uniți ca niciodată!  „Ieșitul” ăsta în grup organizat dă roade  și leagă prietenii trainice acolo unde nu era decât „loc de bună-ziua” ori doar priviri indiferente.   Ziua trecută fusese plină de evenimente, toate culminând cu magnificul foc de tabără. Nu mai spun de poveștile de groază ce începuseră să facă victime printre creduli. Dacă amintesc și formele  ciudate și interesante în același timp, întruchipate de văpaia focului, cu siguranță se va naște o legendă peste vremuri, numa' bună de povestit nepoților peste ani. 
     După cum spuneam, sosi ultima zi cu ale ei evenimente ce stăteau să se producă: testarea noțiunilor însușite din arta fotografică, testarea cunoștințelor cu privire la o corectă orientare turistică, strângerea bagajelor și predarea camerelor ce ne-au găzduit aceste zile, îmbarcarea și drumul către casă. Către casă?!  Locul ăla poluat de combinat?? Bleaahh!

   Așadar, după servirea ultimului mic-dejun în deplasare, ieșim afară la aer curat și ne întrecem în a enumera câteva dintre noile cunoștințe însușite în ultimile două zile, atât teoretic cât și practic:





      După ce ne luăm rămas bun de la gazdele noastre, ne îmbarcăm și pornim spre casă ...


 ... nu înainte de a viziona panorama deosebită vizibilă de sus, de pe barajul Bicaz:


 ... urme ale „Porcus turisticus” aflate din abundență la baza din amonte a barajului ...


... priveliște spre amonte pe Lacul Bicaz ...




... mașină de colecție ...


  ... o mostră retro ...


   O ultimă privire asupra locului unde ne-am petrecut mini-vacanța!



... pontoane în amonte pe Lacul Bicaz  (de aici se pot închiria hidrobiciclete, bărcuțe sau  efectua excursii cu vaporașul) ..


       Cu regrete în suflet, pornim mai departe către casă și, la Piatra Neamț,  decidem să facem o mică pauză și să-l vizităm. Având în vedere timpul destul de limitat, decidem să o facem de la de la înălțime. Zis și făcut! 



... artera principală de circulație a  municipiului reședință de județ Piatra Neamț:











... Lacul Bâtca Doamnei





Curtea Domnească - planul median



... fericire și bună dispoziție ...



... până și Cerul plânge puțin la despărțirea noastră de Ținutul Neamțului ...



- Ura! Pământ!! Pământ!  Lăsând gluma la o parte, senzația trebuie încercată, totul se desfășoară lin, lin, de parcă ai zbura printre păsările cerului.








... unii sunt atât de triști că povestea se va încheia încât preferă să doarmă și să nu vadă că, încet, încet, ținutul de basm se îndepărtează de noi ..


 ... la ieșirea din Bacău oprim pentru o mică gustare. Locul ales este foarte bine amenajat, cu foarte multă verdeață și gazde primitoare ... 



     Pe măsură ce ne apropiem, părinții își fac simțită prezența și telefoanele se înroșesc, întrebarea principală:  Da' când ajungeți în Galați??


... doar gândul că vom recidiva curând cu o acțiune asemănătoare ne mai smulge câte un zâmbet și ne alungă tristețea 











... cu gândul către viitoarea excursie ...


   ... pregătind diplomele oferite de către organizatorul excursiei, A.G. Tour





... ne mai înveselim cu un cântecel haios ...


   ... și ajungem. Îmbrățișări, pupici de regăsire, lacrimi de bucurie ori tristețe ... și nu în ultimul rând, oferirea diplomelor tuturor celor merituoși  ...

  ... aceștia au fost micuții mari, ce s-au comportat exemplar pe parcursul celor trei zile de vacanță. Care au învățat lucruri noi despre fotografie și orientare turistică, copii care și-au sudat relațiile de prietenie și au pus bazele altora noi și trainice, elevi care au învățat să-și stimeze fără de tăgadă dascălul, o adevărată „ a doua mamă” pentru ei.
   - Felicitări tuturor prietenilor mei din această excursie și le mulțumesc pentru încrederea acordată mie ca ghid și agenției pentru pregătirea în detaliu a acestei minunate excursii, și nu în ultimul rând doamnei profesoare Rodica Ștefănică și doamnei bibliotecare pentru colaborarea perfectă și necondiționată.
       Mă vedeți și pe mine?  Cum nu?  Sunt acolo, în spate,  mai în spate ... în spatele aparatului de fotografiat!!


     După ce ne-am revăzut cu cei dragi s-a născut o nouă întrebare:

  -   Domnu'! Domnu'! Când mai mergem iar??

                                                                     ©   Dorin  Bălănescu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu