După atâtea teme și cărți răsfoite din scoarță-n scoarță, după atâtea scamatorii făcute cu creta în mână la tabla secretoasă și fără de inimă, a venit și timpul relaxării, a distracției și a noilor aventuri!
Viața este oricum o aventură, însă aventura plănuită din timp, aventura la care visezi cu ochii larg deschiși, te va face să îți depășești limitele, să îți infirmi temerile și să îți sporești încrederea în tine ... bașca să vezi în nuanțe de roz acolo unde nu vedeai decât un cenușiu lipsit de viață.
Astfel și temerarii mei colegi întru bucuria ce avea să ne împresoare în zilele următoare, elevi ai Colegiului Național „Costache Negri” din Galați împreună cu mult iubita și apreciata doamnă profesoară Rodica Ștefănică au socotit că vacanța poate începe cu surle și trâmbițe!
Pentru o așa sarcină serioasă și pentru ca rezultatele să fie pe măsura așteptărilor, soluția nu era decât una singură: apelarea la serviciile firmei de turim A.G. TOUR - Galați, agenție cu care colaborez îndeaproape și care apelează la servicile mele (fotograf și ghid de turism) , împreună având multe proiecte de viitor în desfășurare cu privire la unicitatea și noutățile în materie de excursii și tabere școlare pe plan național și internațional.
Zis și făcut! După rezolvarea celor trebuincioase, documente și aprobări necesare, după încununarea cu lauri a celor ce s-au remarcat pe parcursul întregului an școlar, a sosit ziua în care, cu mic, cu mare, cu cățel și ... aparate foto, ne-am îmbarcat nerăbdători în autocarul elegant și ultramodern, ce ne aștepta fornăind lângă părinții entuziasmați și cu emoții în glas (unii mai aveau în colțul ochilor și ceva lacrimi ...) și am plecat în marea aventură: Ținutul Neamțului!
Trei zile minunate în care am vizitat Natura la ea acasă, trei zile în care am învățat câte puțin să ne purtăm de grijă și să luăm decizii cu privire la faptele noastre, oferind totodată încrederea în acțiunile personale, celor din jurul nostru, prin asumarea responsabilității rezultatelor la care au dus faptele săvârșite de noi înșine. Am alergat și am râs, ne-am jucat și am învățat lucruri noi, am văzut locuri unde s-au scris pagini de istorie ale neamului nostru ... pe scurt, am evoluat!
Am părăsit Galațiul lăsând în urmă praful și smog-ul oferit gratuit de către combinatul siderurgic Arcelor Mittal, lacrimile de despărțire ale părinților și ne-am făcut cât mai comozi în scaunele comfortabile ale autocarului. Deși era foarte dimineață, niciunul nu aveam somn, nici nu plecasem și vroiam să fi ajuns la destinație:
... împreună cu mascota norocoasă ..
... treabă serioasă, nu glumă!
... da mamă, sunt bine, sănătos, nu am nimic ... totul este OK!
... colega, tu ce jocuri mai ai în telefon??
Ha! Greșești! Pierzi! Ai să pierzi!
... din ciclul ... „N-ai somn, ai carte!”
... doamna profesoară Ștefănică R. împreună cu doamna bilbliotecară ...
... profesionistul și vigilentul nostru dom' șofer Ștefan, căruia îi mulțumim că ne-a plimbat cu răbdare toată excursia și pe care îl rugăm să ne însoțească și prin preumblările noastre viitoare ...
După ceva timp de mers, am făcut o pauză pentru un picnic savuros la iarbă verde, nu de alta, dar să avem energie să ascultăm comunicările ghidului, sfaturile cu privire la realizarea unei fotografii de calitate cu aparatul foto din dotare și, nu în ultimul rând, pentru a cânta, pentru a glumi și chicoti mai cu spor:
... după care, drum întins:
... gadget-uri la orizont!
- O fi având ceva??
- Hmm! M-a terminat!!
- Am ajuns la Hanul Ancuței! Clădirea cu iz arhaic moldovenesc de pe partea stângă ... și vocea i se pierdu în neant când, cu ochii noștri, văzurăm ditamai minunăția de han. Al Ancuței!
Coborâm degrabă, gustărim câte ceva, cumpărăm câteva suveniruri mai mult sau mai puțin autohtone, vizităm hanul și ne luăm rămas bun, nu înainte de a face o fotografie de grup pentru colecția noastră de amintiri:
Ținutul Neamțului își intrase pe deplin în drepturi, coline minunate și oameni zâmbitori, adevărați moldoveni, la tot pasul întâlnind locuri pline de legende, unele vechi de când lumea ...
Puțin după prânz, ajungem și în vestitul Târg al Neamțului , renumit pentru semeața Cetate a Neamțului, pentru casa unde a crescut poeta Veronica Micle, și prin satul Humulești, astăzi cartier al târgului, sat unde s-a născut și a copilarit povestitorul copilăriei noastre, al tuturor, marele Ion Creangă.
Coborâm și luăm cu asalt, timid la început, Muzeul Memorial Ion Creangă, casa construită de bunicul scriitorului și în care s-a născut povestitorul ...
... și de îndată suntem întâmpinați de însăși strănepoata șugubățului povestitor ...
... ne dăm binețe așa cum îi șade bine moldoveanului și apoi, cu ochii cât cepele și cu urechi de elefant încercăm să vedem și să auzim cât mai multe informații cu privire la cel care ne provoacă zâmbete ori de câte ori îi citim rândurile. Unii mai serioși, pun deja în practică sfaturile primite cu privire la fotografie și nu mai cotenesc în a imortaliza scene și sentimente:
... timp în care, de la umbră, chipul blând al povestitorului ne mângâie cu privirea împietrită de aduceri aminte ...
... ne minunăm mai apoi observând ingeniozitatea țăranului român aplicată în contruirea unor locuințe cu adevărat ecologice ...
... mai stăm puțin la umbră ascultând șoaptele povestitorului în timp ce ne așteptăm rândul pentru a vizita interiorul căsuței desprinse parcă din basme de demult ...
... și, după atâta toropeală, intrăm și savurăm răcoarea pereților între care s-a zbenguit și a plâns ținându-se de poalele Smarandei, Nică, cel care a drămăluit cu destul curaj pupăza satului iar acum ne descrețește frunțile doar la auzul numelui său.
Simplitatea și bunul gust țărănesc, liniștea și normalitatea, legătura statornică și îndeajuns de puternică cu glia strămoșească nu puteau să ducă decât la întruchiparea lui Nică, a vestitului Creangă de mai târziu:
Mai alături, minunăție mare!! Personajele din lumea lui Creangă înviaseră și se întrețineau cu cei care care au încercat de atâtea ori să și le imagineze în timp ce citeau „Amintiri din copilărie” (film) ori „Povești. Povestiri” așa că le-am dat și lor binețe și le-am mulțumit că și-au încrucișat pașii cu gândurile lui Nică ....
... cocoșul din „Punguța cu doi bani”
... „Capra cu trei iezi” ...
... vestitul „Cal bălan” și .. „Sf. Nicolai”
... „Ursul păcălit de vulpe”
... și nu în ultimul rând, motanul dornic de a scărmăna motoceii atârnați la gura sobei ...
Lăsăm în urmă muzeul dedicat lui Ion Creangă și ne încumetăm a urca anevoiosul drum spre vestita si inexpugnabila Cetate a Neamțului, situată pe cel mai înal vârf al Culmii Pleșului:
... cu adevărat greu accesibilă ...
darămite când te gandești că te pușcau și săgetau plăieșii cocoțați pe crenelurile cetății ...
... umbre ale vremurilor demult apuse ...
... poarta principală a cetății ...
... curtea interioară ...
... ieșirea principală a cetății ...
... cu vreo doi ani în urmă, cetatea se afla în renovare ... au facut o treabă minunată specialiștii, mai puțin gemurile care nu mi s-au părut a fi în ton cu zidurile ...
... minunatul ghid care, deși ieșise din tură, a consimțit să ne îndrume pașii prin cetate și să ne prezinte istoria locului. Vă mulțumim!!
... panoramă asupra ținutului Neamțului ...
... în măruntaiele cetății ...
... Sala de Sfat și de Judecată ..
... vestitele temnițe moldovenești ...
... spațiu de depozitare al alimentelor ... Cămara cu provizii
... vremuri tulburi se abat asupra Țării Moldovei ...
... Camera de taină
Ne-am abătut și am vizitat apoi Zimbrăria Dragoș Vodă aflată în localitatea Vânători, pe drumul ce leagă DN 15 cu Mănăstirea Neamțului ...
... unde ne-a întâmpinat o barza (Ciconia ciconia)
... un păun care ne-a încântat cu a sa podoabă ...
... un urs brun (Ursus arctos arctos) ..
... câteva ciute ...
... și un cerb ...
... precum și masivul zimbru, tăcut și liniștit, ce visa pesemne la ziua când ale sale odrasle vor hălădui nestingherite pe dealuri și prin munți ...
... întrebare!
- Măi! Ce cari tu acolo??
- Strictu' necesar, domnu'!!
După atâtea minunății admirate, a venit și vremea să ne liniștim gândurile, să ne curățim sufletele și să gustăm din tihna vieții măicuțelor de la Mănăstirea Agapia ...
Mare ți-i grădina Doamne!! Multe minunății întâlnim pe cuprinsul ei ... câmpuri verzi, pline de roadele pământului, un curcubeu de flori, care de care mai înmiresmate și mai colorate, stropite din belșug cu nectarul străbun al ființei neamului nostru de țărani cu frică de Dumnezeu, cu dragoste de glie și respect față de necuvântătoarele din curte ...
Închid ochii și, pentru o clipă zăbavă, vântul mă poartă dincolo de zări ... acolo unde țâncul merge în urma mamei ce lucrează ogorul, acolo unde coasa bărbatului poate înlocui oricând cel mai vrednic paloș, pe câmpurile unde potârnichile ți se împleticesc printre picioare iar turmele de mioare îți țin de urât fie vreme bună ori rea, pe tărâmul apei vii care te ridică din morți ... pe tărâmul dacilor liberi, al nemuririi ...
Visarea se spulberă atunci când ajungem în parcarea pensiunii. Nici colbul nu mai este același! Cel al copilăriei mele era auriu, plin de lumină ... de parcă ar fi respirat însuși Soarele ...
Ne cazăm cu ultimile forțe și .. după binemeritata îmbăiere, ocupăm locurile din față la mese. Mâncăm ... mâncăm și mâncăm!
După o ușoară odihnă, timp în care ne pregătim ținutele de seară ... începe balul unde am participat cu mic, cu mare!
... mai punctăm perechile ...
... mai facem o pozică ...
... și ne distrăm, având forțe proaspete că, de aia am venit, să ne distrăm.
- Hip! Hip! Uraaa!
... balul s-a încheiat și, sporovâind am mers la culcare.
Noi planuri pentru a doua zi!!
Normal! Asta a fost doar prima zi din excursia de trei zile în Ținutul Neamțului!!
Foarte Foarte frumos ...am fost si eu prin multe din locurile astea si sunt superbeee
RăspundețiȘtergereMultumesc, Marian ..poate ne mai incrucisam pasii in vreo expeditie candva.
RăspundețiȘtergere